Tot ce trebuie sa sti despre Traficul de persoane

Cele mai multe dintre infracţiunile comise în mod repetat de traficanţi sunt şi cele mai grave, acestea lovind în valori umane supreme: dreptul la viaţă şi la libertate.

Lovirea şi vătămarea corporală, omorul, ameninţarea şi şantajul; sechestrarea şi răpirea, violul şi prostituţia forţată sunt faptele penale pe care se construiesc şi funcţionează reţelele de trafic de fiinţe umane. Falsul şi uzul de fals, darea şi luarea de mită, trecerea frauduloasă a frontierei completează infracţiunile prin care traficanţii reuşesc să îşi pună în practică scenariile distructive. Trebuie accentuat şi faptul că recrutarea victimelor, ca prima etapă a traficului, se realizează în majoritatea cazurilor tot printr-o faptă penală, înşelăciunea. Deşi pare mai puţin gravă, promisiunea mincinoasă în baza căreia o tânără acceptă să plece din ţară constituie punctul de plecare al tuturor umilinţelor şi suferinţelor de mai târziu.

Din analiza declaraţiilor victimelor ajutate să revină în ţară de OIM Bucureşti, susţinută de rezultatele unui amplu studiu sociologic referitor la vulnerabilitatea populaţiei feminine din România faţă de traficul de fiinţe umane, s-a conturat un profil al potenţialelor victime. Altfel spus, orice tânără care se recunoaşte într-una din situaţiile de mai jos este mult mai expusă pericolelor reprezentate de acest fenomen. Oraşele mari din zonele sărace ale României, în special Moldova ( Iaşi, Bacău, Suceava, Botoşani) şi Muntenia, sunt principalul mediu de racolare a victimelor. Provenienţa dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânara a suferit abuzuri creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinatate. Nivelul scăzut de educaţie impiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile prezentate de recrutor. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinatate, realizarea personală este mai uşoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situaţie materială grea şi cu o lipsă de perspective în propria lor ţară. Tinerele cele mai expuse traficului cred că realizarea personală înseamnă, în primul rând, a avea bani, iar pentru a-i obţine sunt capabile să înfrunte orice pericol.

Recrutarea victimelor se realizează prin obţinerea consimţământului unei persoane în schimbul unor beneficii, utilizarea unor poziţii vulnerabile, abuz de putere, înşelăciune şi, uneori, chiar răpire. Există şi situaţii când victimele sunt răpite de pe stradă sau din spaţii publice de distracţie şi urcate forţat într-o maşină. În aceste cazuri extreme, recrutorii vizează tinere cu o condiţie materială modestă sau despre care au informaţii că provin din familii dezorganizate, contând pe faptul că nimeni nu se va interesa de dispariţia lor.

Exploatarea include forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, sclavia sau practici similare sclaviei, prelevarea de organe.

Cine sunt traficanţii? De obicei sunt bărbaţi, dar şi femei, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau posibilitatea unui contact direct cu potenţialele victime: barmani, chelneri, taximetrişti etc. Ei au aerul unor persoane demne de încredere şi afişează discret semne ale bunăstării. Sunt foarte convingători şi au mereu la îndemână o poveste despre cineva care a plecat şi s-a realizat din toate punctele de vedere în străinătate. Aceşti “binevoitori” dispuşi să ajute o tânără să câştige mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoştinţe sau chiar rude ale ei. Când oferta vine din partea unei cunoştinţe directe, aceasta este fie ocazională (întâlnirea a avut loc într-un bar, de exemplu), fie vagă (foşti colegi sau alte persoane întâlnite în trecut).

Traficanţi români, sârbi, albanezi etc., sunt organizaţi în reţele transfrontaliere, cu tentacule până în satele şi oraşele din FRI Macedonia, Bosnia-Hertegovina sau regiunea Kosovo, unde tinerele sunt vândute pentru prostituţie în barurile de noapte. Iar “proprietarii” lor nu ezită să le vândă mai departe, la un preţ din ce în ce mai mare, atunci când au nevoie de noi atracţii ...

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) este unul dintre organismele care încearcă să combată şi să prevină traficul de fiinţe umane la nivel mondial. În România, OIM desfăşoară un program de asistenţă pentru victimele traficului, prin multe tinere au fost repatriate voluntar şi ajutate să reînceapă o viaţă normală.

Sunt încă mulţi cetăţeni, în special tineri – ei reprezintă segmentul cel mai vulnerabil, atât din mediul urban, cât şi rural-, care nu cunosc cu adevărat riscurile pe care le prezintă plecarea în străinătate, lucru pe care se bazează şi traficanţii. Lipsa de informare, precum şi situaţia materială precară reprezintă factorii favorizanţi ai traficului. Provenienţa dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânara a suferit abuzuri creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinatate. Nivelul scăzut de educaţie impiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile prezentate de recrutor. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinatate, realizarea personală este mai uşoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situaţie materială grea şi cu o lipsă de perspective în propria lor ţară.

Etape

Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional transnaţional, este de o complexitate care îl face greu de anhilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare pentru victime, dar abuzurile fizice şi psihice iau amploare în fazele finale.

Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional trans-naţional, înseamnă o grea încercare pentru victime şi se desfăşoară după anumite etape:
    - Recrutarea este momentul în care un „binevoitor”, prima verigă a traficului, intră în contact cu viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de angajare în străinătate. Înşelată, victima îşi dă acordul să urmeze planul recrutorului de a părăsi ţara.
    - Transportul este organizat de recrutor şi se face pe trasee stabilite anterior. Are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timp să se răzgândească.
    - Trecerea frontierei se face adesea în mod fraudulos, victima trece graniţa însoţită de recrutor şi de o „călăuză”, fiind preluată de primul cumpărător, care, drept garanţie, îi opreşte paşaportul.
    - Vânzarea este esenţa traficului de fiinţe umane, victimele fiind transformate în marfă şi sortate ca atare de traficanţii-cumpărători. Abia acum victima conştientizează pericolul. Dar seria vânzărilor nu se opreşte aici.
    - Exploatarea este totală, victimele fiind ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente inumane şi exploatate sexual în regim de sclavie.

Traficul de fiinţe umane, ca orice altă formă de crimă organizată, se consumă printr-un lanţ de infracţiuni. Din momentul racolării victimei, traficantul şi complicii lui încalcă legea în nenumărate moduri, iar drepturile fundamentale ale omului sunt confiscate.

Cele mai multe dintre infracţiunile comise în mod repetat de traficanţi sunt şi cele mai grave, acestea lovind în valori umane supreme: dreptul la viaţă şi la libertate.

Viata ta Conteaza!

Având în vedere gravitatea acestui fenomen şi a faptului că tot mai multe tinere devin victime ale traficului de persoane, plecând în străinătate cu vise caracteristice vârstei şi trezindu-se singure printre străini, sechestrate, ameninţate, abuzate, adevărate sclave ale traficanţilor, este binevenită prezentarea câtorva aspecte legate de acest fenomen.

Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omeneşti. Oricât de crudă ar părea exprimarea, ea este reală, fiinţele umane fiind vândute şi revândute din ce în ce mai scump, ca simple obiecte şi apoi exploatate.

În România, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani ( un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani). Dintre tinerele repatriate voluntar şi asistate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie -Biroul OIM Bucureşti, în mare parte au fost duse în Bosnia Herţegovina, apoi în Macedonia, Albania, Kosovo, Italia, Cambodgia, restul în alte ţări. În ceea ce priveşte scopul traficului în anumite ţări de destinaţie, printre acestea - Spania, Austria, Germania – trafic pentru exploatare sexuală, Grecia – trafic pentru muncă în condiţii ilegale, Franţa, Italia – pentru cerşetorie. Tendinţa care se remarcă este ca transportul să se facă în grupuri mici, pentru a fi mai greu de sesizat de către autorităţi.

Din mărturiile lor reiese că traseul tipic al unei victime, de la racolare până la eliberare, este marcat de ABUZURI grave. Prinse în capcana traficanţilor, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare şi exploatate în regim de sclavie. În majoritatea cazurilor, ele sunt forţate să accepte exploatarea sexuală, dar şi alte forme de servitute.